Modelele Zinsävia nu sunt optimizate pentru valorile de vârf individuale, ci mai degrabă pentru coerența în fazele pieței în schimbare. Volatilitatea este tratată ca un parametru de intrare, nu ca o perturbare care este ascunsă.
În fazele calme ale pieței, frecvența semnalului este redusă automat; în fazele de fluctuație crescută, dimensiunea poziției se ajustează în consecință. Această ajustare face parte din logica riscului, nu o corecție ulterioară.
Tranzacționarea instrumentelor financiare implică riscuri, inclusiv pierderea capitalului investit. Rezultatele modelului istoric nu permit tragerea de concluzii cu privire la performanța viitoare.